Dreptul la replică
pe care Libertatea nu-l va publica niciodată
București, 24
noiembrie 2021: Față de articolul publicat de Libertatea, în
ziua de 23 noiembrie a.c., potrivit căruia “în cazul legii Romexpo (...)
senatorii nu au ținut cont de recomandările ministerului justiției și al
finanțelor”, informație preluată și difuzată în aceeași zi și la Europa FM,
Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) face următoarele precizări.
Afirmațiile făcute
la Arena lui Tolontan de la Europa FM în sensul că ”CCIR se pretinde
și nu se poate numi asociație reprezentativă pentru mediul de afaceri”,
sunt distorsionate, exclusiv tendențioase și menite să ne denigreze imaginea
instituțională, constituindu-se în fapte pentru care constatăm aceeași
repetiție în exercitare prin prezentarea deformată a realității.
Iată de ce arătam
astăzi, din nou, că nu ne pretindem, ci suntem, potrivit legii camerelor de
comerț din România, organizația denumită Camera Națională, autonomă, neguvernamentală,
apolitică, fără scop patrimonial și de utilitate publică. Parlamentul României
ne-a creat în scopul de a reprezenta, apăra și susține interesele comunității
de afaceri. CCIR nu are și nu poate avea, potrivit
legii, membri din rândul companiilor, acestea putând deveni membri ai
Camerelor județene, în mod exclusiv voluntar. CCIR și Camerele județene nu au
fost și nu sunt finanțate sau subvenționate de la bugetul de stat sau cele
locale.
De altfel,
comunicarea cu jurnaliștii de la Libertatea este pentru CCIR una cel puțin
specială, în condițiile în care am primit, în ultimii doi ani, o multitudine de
întrebări de la aceștia pe subiectul proiectului legii terenului de la Romexpo,
răspunsurile, inclusiv comunicatele, lămuririle și precizările CCIR, formulate
transparent și detaliat, nu au fost însă niciodată date către opinia publică, nici
măcar în virtutea recunoscutului “drept la replică”. Am ales, astfel, să le
postăm cu regularitate pe site-ul propriu și să le publicăm prin intermediul celor
care respectă principiile și transparența, dar mai ales aleg să nu dezinformeze
și să nu defăimeze.
În contextul în care,
potrivit Deciziei nr. 139/2021 a Curții Constituționale a României, proiectul
de lege în discuție a trecut testul constituționalității, rugămintea noastră
către jurnaliștii cotidianului Libertatea este aceea de a nu mai dezinforma
opinia publică despre rolul și funcțiile autorităților publice din România.
Afirmația potrivit
căreia ministerele arătate au recomandat, însă senatorii nu au ținut
cont de aceste recomandări, nu face altceva decât să adâncească
falia dintre realitate și dezinformare, fie din necunoaștere cauzată de
ignoranță, fie din rea-voință, dacă nu din interese ascunse.
Iată de ce ar fi
benefică, pentru opinia publică în general, prin intermediul jurnaliștilor,
inclusiv a celor de la Libertatea, o cunoaștere și o mediatizare mai îndeaproape
a spiritului Constituției și a legilor țării, a rolului și competențelor
autorităților publice versus apologia făcută fără cea mai mică reținere a
intereselor unor grupuri private.
În ce literă poate fi citită și
apreciată afirmația jurnaliștilor Libertății potrivit căreia punctul de
vedere al unui minister primează în fața deciziei unui parlamentar care vrea
(cu dedicație) altceva decât ministrul însuși? Cunosc jurnaliștii publicației
Libertatea faptul că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării? Și
dacă da, de ce nu își încep astfel ”dezvăluirile”? Pentru că nu fac rating?! Sau pentru că susțin pe
altcineva?
Dacă tot dezvăluie punctele de
vedere ale ministerelor justiției și finanțelor, de ce nu informează opinia
publică și despre decizia Curții Constituționale (care a tranșat definitiv
faptul că proiectul de lege este constituțional)? Aici intuim răspunsul – poate
pentru că citind, aprofundând și publicând, nu ar mai avea cum să dezinformeze
și să defăimeze în beneficiul grupului privat.
Exclusiv din
respect pentru cititorii Libertății și pentru opinia publică în general, reluăm
în continuare un pasaj din decizia Curții Constituționale. Cu micile noastre
sublinieri și explicații, între paranteze.
“Curtea
constată că ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului (adică
Parlamentul) să adopte o reglementare generală care să stabilească
condițiile în care bunurile ce fac obiectul proprietății private a statului pot
fi înstrăinate, caz în care autoritățile publice cu competențe în aplicarea
legii (adică Guvernul) își vor ordona, în mod corespunzător
conduita (...) având ca obiect realizarea acestui transfer de
proprietate, în scopul satisfacerii unor obiective de interes pentru
dezvoltarea unui segment economic din societate. Finalitatea
legii criticate constă în valorificarea în condiții optime a acestor bunuri
prin dezvoltarea unor proiecte social-economice de către o entitate care
desfășoară o activitate de utilitate publică (adică
CCIR). (...) De altfel, cele expuse mai sus se corelează și cu orientarea
jurisprudențială a Curții Constituționale Federale a Germaniei care, în esență,
a reținut că reglementarea vieții economice este lăsată în seama
legiuitorului, care dispune de libertatea de a lua decizii, în limitele impuse
de Legea fundamentală, fără a mai fi nevoie de o altă legitimare, dincolo de
propria legitimitate democratică generală. (...) [Decizia din 1 martie 1979
– 1 BvR 532, 533/77, 419/78 și 1 BvL21/78 - BVerfGE 50, 290]”.
Birou
Comunicare Publică
Tel.:
0374474373; 0213190085
e-mail:
bcp@ccir.ro
|
