Despre
intoxicările USR – “terenul de la
Romexpo nu poate fi cedat gratuit CCIR”
București, 11 noiembrie 2021: Este una dintre
marile minciuni ale USR, pentru că, așa cum a decis Curtea Constituțională,
statul, adică legiuitorul, adică Parlamentul, o poate face.
Azi, domnul Claudiu
Năsui de la USR continuă să dezinformeze opinia publică, dar această stare de
fapt tinde să devină un pleonasm.
Textul proiectului
legii, așa cum este prezentat de domnul arătat anterior, confirmă că pentru USR,
Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) este “un
ONG privat,
scris camera de comerț cu litere mici”, minimalizând flagrant și
anti-românesc, instituția înființată de statul român acum 157 de ani, mai exact
prin Decret de către însuși Domnitorul Alexandru Ioan
Cuza.
Ceea ce USR
ascunde sunt, totodată, istoria și statutul CCIR și, deopotrivă, ale terenului
de la Romexpo.
După Revoluție,
CCIR a funcționat în baza unui Decret-lege, iar începând cu anul 2007 funcționează
în baza unei legi speciale, prin care, același legiuitor, statul român, o
definește ca fiind Camera Națională – însă pentru USR acestea nu au nici o
importanță.
La fel de
fraudulos, USR ascunde adevărul istoric, alegând să nu recunoască actele și
faptele prezentate public de către CCIR care a arătat, fără echivoc, faptul că a
avut permanent, încă dinainte de anii 1970, dreptul exclusiv și gratuit de
folosință și de exploatare a terenului de la Romexpo, teren pe care CCIR a
construit și operat în regim privat pavilioanele expoziționale și toate celelalte
construcții astfel edificate.
Păstrând aceeași
rezoluție comportamentală, USR deformează realitatea contextuală, dosind
faptul că terenul se află în folosința actuală a CCIR potrivit hotărârilor de
Guvern din anul 2004, folosință gratuită care continuă să existe pentru încă 32
de ani, până în anul 2053. Iată de ce ieri vorbeam despre analfabetism
funcțional, în condițiile în care toată această stare de fapt și de drept este
(de)scrisă în expunerea de motive a proiectului de lege – poate începe să
citeze și de aici domnul Năsui.
Precizăm
că hotărârile de Guvern din anul 2004 nu au făcut altceva decât să limiteze
durata întinderii dreptului de folosință gratuită acordat anterior de statul
român către CCIR, deoarece au impus un termen limitat, de 49 de ani, comparativ
cu situația anterioară anului 2004, când dreptul de folosință gratuită fusese
acordat pe o perioadă de timp nedeterminată.
Vom reveni de
fiecare dată. |